PLUS îi cere lui Klaus Iohannis să nu promulge modificările la Legea educației, dacă este „un președinte curajos”: „Crearea unor funcţii eterne de rector reprezintă o formă de dictatură în universităţi”

PLUS îi cere lui Klaus Iohannis să nu promulge modificările la Legea educației, dacă este „un președinte curajos”: „Crearea unor funcţii eterne de rector reprezintă o formă de dictatură în universităţi”

PLUS îi cere preşedintelui Klaus Iohannis să nu promulge modificarea legii educației naționale adoptată luni de Senat, care elimină orice limitare a mandatelor de rectori. “Doar în anii comunismului rectorii deveneau eterni, din rațiuni pe care credem și sperăm că acum nu le mai putem invoca. Crearea unor funcții eterne de rector reprezintă o formă de dictatură în universități, unde oricum libertatea a fost alterată în ultimii zece ani și unde drepturile pe care le câștigaseră studenții în anii ‘90 s-au evaporat până la extincție”, se arată într-o scrisoare publică adresată de PLUS președintelui Iohannis.

“Vă solicităm prin prezenta scrisoare publică respingerea legii trimise de către Camera Senatului pentru promulgarea în forma actuală. Dacă sunteţi un preşedinte curajos cu adevărat, amendamentul de care România are nevoie este acela prin care textul legii ar deveni: ‘Art. 213. Aliniatul (7) Durata mandatului de rector este de patru ani. O persoană nu poate cupa funcţia de rector la aceeaşi instituţie de învăţământ superior pentru mai mult de două mandate succesive complete sau incomplete”, se arată în scrisoarea publică semnată de Ștefan Pălărie, coordonator al Grupului de lucru în domeniul Educației la PLUS.

“Chiar și în baza formei vechi a legii, numeroși rectori au apelat la subterfugii prin care și-au suspendat temporar activitatea (pe timpul unor călătorii realizate în Maldive, Tailanda sau Burundi), pentru a nu se considera un mandat complet: domnii Marilen Pirtea, Leonard Azamfirei, Ioan Abrudan, Ramona Lile, Sorin Câmpeanu, Călin Oroș, Ioan Bondrea ne oferă doar câteva exemple”, spune PLUS.

Comunicatul integral PLUS

“Scrisoare publică către președintele României, Klaus Iohannis. Crearea unor funcții eterne de rector reprezintă o formă de dictatură în universități

Stimate domnule președinte,

V-ați asumat public în numeroase rânduri realizarea tuturor eforturilor pentru „România educată”. Comisia prezidențială a realizat un dialog consistent cu toți actorii educației din România, iar viziunea unei astfel de Românii a fost făcută publică, urmată cel mai recent de evenimentul din data de 29 ianuarie organizat la Cotroceni pe marginea metodelor de finanțare a transformărilor legislative izvorâte din această viziune, eveniment la care v-am ascultat vorbind încă o dată despre importanța educației pentru viitorul nostru, ca societate.

Ieri, am asistat consternați la un atac frontal declanșat asupra șanselor reale de transformare a învățământului universitar. Ieri, a fost adoptată de către senat și trimisă către promulgare modificarea adusă la Legea 1/2011 a educației prin Legea 159/2019. La această lege, un amendament de ultim moment (amendamentul nr. 39) adus chiar de către președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din cadrul senatului, Liviu Marian Pop, elimină limitarea rectorilor la două mandate succesive „complete”, permițând prin modificarea adusă ca rectorii să poată avea aceste funcții pe viață.

Universitățile, academiile și institutele de cercetare au fost în restul Europei dintotdeauna centre ale liberalismului, ale gândirii libere, ale progresului. În universități s-a conturat forma mentis a societăților, vremurilor și ideologiilor. României i-a fost frică dintotdeauna de spiritul universitar, a încercat întotdeauna să îl reprime, să îl politizeze, să îl controleze. Studenții nu au niciun cuvânt de zis în ceea ce privește universitățile lor, autonomia universitară este un scut după care se ascund rectorii, prorectorii și decanii, pentru a ține sub control spiritul tinerilor, imaginația, creativitatea și impulsul lor către schimbare.

Am asistat în acești 30 de ani la modul în care studenții au pierdut dreptul de veto din senate, cum alegerile conducerii facultăților și universităților au devenit din ce în ce mai politizate și manipulate, nu mai alegeam oameni, ci echipe, membrii în aceste echipe veneau la pachet cu voturile departamentelor sau facultăților lor. Așa se face că au putut ajunge rectori acei profesori care în anii ‘90 erau scoși afară de la ore de către studenți.

Reprezentativitatea universităților se face, de fapt, prin jocurile partidelor și nu prin votul liber al universitarilor. S-a instaurat deja o castă a rectorilor, care fac și desfac după bunul plac ițele învățământului și cercetării românești. Această castă a dat, la nevoie, miniștri care au frânat în educație o evoluție firească. Puțini sunt cei care, ajungând din rectori miniștri, au încercat să ofere o viziune despre educație societății noastre.

Doar în anii comunismului rectorii deveneau eterni, din rațiuni pe care credem și sperăm că acum nu le mai putem invoca. Crearea unor funcții eterne de rector reprezintă o formă de dictatură în universități, unde oricum libertatea a fost alterată în ultimii zece ani și unde drepturile pe care le câștigaseră studenții în anii ‘90 s-au evaporat până la extincție.

Stimate domnule președinte, nu trebuie să vă spună nimeni faptul că de calitatea managementului universitar sunt legate atât calitatea învățământului superior, cât și calitatea cercetării din România. Eliminarea limitării numărului de mandate legale pentru rectori va duce automat la prelungirea mandatelor actuale. Chiar și în baza formei vechi a legii, numeroși rectori au apelat la subterfugii prin care și-au suspendat temporar activitatea (pe timpul unor călătorii realizate în Maldive, Tailanda sau Burundi), pentru a nu se considera un mandat complet: domnii Marilen Pirtea, Leonard Azamfirei, Ioan Abrudan, Ramona Lile, Sorin Câmpeanu, Călin Oroș, Ioan Bondrea ne oferă doar câteva exemple.

Un amendament propus de Liviu Pop, unul dintre miniștrii cei mai toxici numiți vreodată în fruntea Ministerului Educației, este votat de către un număr suficient de membri din Parlamentului României și riscă să devină parte integrantă a Legii Educației, în profund dezacord și dovedind un dispreț suveran față de minima libertate de gândire și de reprezentativitate, în deplină contradicție cu Magna Carta Universitatum, semnată la Bologna în 1988, unde se stabilea că universitățile nu au frontiere și nu au limite în impulsul cunoașterii. Rectorii universităților europene stabileau cu un an înainte de Revoluția Română că universitățile trebuie să asigure generațiilor viitoare o educație și o formare care să le permită să facă față marilor provocări prin care societățile vor trebui să treacă în următorul mileniu.

În educație, România pierde constant bătăliile cu prezentul și nu dovedește că ar fi pregătită pentru provocările viitorului, pe care îl tot amână cu teamă. Dar viitorul vine oricum, ne va lua prin surprindere, așa cum se întâmplă cu ninsorile care cad iarna.

Consecințele acestui amendament sunt atât de grave încât numeroase organizații civice, asociații studențești și grupuri de inițiativă din cadrul societății civile se pronunță deja vehement împotriva acestuia, atrăgând atenția asupra consecințelor dezastruoase pentru România. Lor li se alătură specialiști în educație, jurnaliști și, prin această scrisoare publică, partide politice care înțeleg gravitatea acestui amendament.

Problema vă este cunoscută. Ea a fost semnalată în documentele de lucru ale României Educate – cea a politizării managementului universitar a fost identificată și menționată în documentul „Rapoarte grupuri de lucru – România Educată” – pagina 91, Punctul 4. Probleme specifice sesizate în managementul instituțiilor de învățământ terțiar – paragraful 3. „Forma inițială a Legii Educației Naționale nr. 1/2011 prevedea faptul că «mandatul de rector poate fi înnoit cel mult o dată, în urma unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare» și că «o persoană nu poate fi rector al aceleiași instituții de învățământ superior pentru mai mult de opt ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele și de întreruperile acestora». Aceste prevederi au fost înlocuite prin Ordonanța de Urgență nr. 49/2014 cu formularea «o persoană nu poate ocupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate succesive, complete», deschizând astfel posibilitatea ca o persoană să își păstreze funcția de rector sau influența într-o universitate pentru o perioadă îndelungată de timp, cu mult peste cei opt ani prevăzuți inițial.

Aceste schimbări sunt simptomul lipsei de consens privind managementul universitar și
au un efect negativ pentru o viziune instituțională pe termen lung“. Suntem convinși că doamna Ligia Deca, consilier prezidențial, se poate alătura aceluiași punct de vedere propus în prezenta scrisoare.

Stimate domnule președinte, vă solicităm prin prezenta scrisoare publică respingerea legii trimise de către Camera Senatului pentru promulgarea în forma actuală. Dacă sunteți un președinte curajos cu adevărat, amendamentul de care România are nevoie cu adevărat este acela prin care textul legii ar deveni: „Art. 213. Aliniatul (7) Durata mandatului de rector este de patru ani. O persoană nu poate cupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate succesive complete sau incomplete”.

Cu stimă,
Grupul de lucru în domeniul Educației
Coordonator Ștefan Pălărie
PLUS”

Citește și:

 

Articolul PLUS îi cere lui Klaus Iohannis să nu promulge modificările la Legea educației, dacă este „un președinte curajos”: „Crearea unor funcţii eterne de rector reprezintă o formă de dictatură în universităţi” apare prima dată în Edupedu.

Close