Mihai Coman: Radiografia unor alegeri

Mihai Coman: Radiografia unor alegeri

Cu câteva zile în urmă s-au încheiat alegerile pentru funcția de rector în cadrul Universității din București; ele nu s-au consumat exclusiv în interiorul spațiului academic, ci prin știri și comentarii, precum și unele luări de poziție amplu mediatizate, au reverberat în spațiul public. În urma acestora s-a conturat ideea că a fost vorba de bătălia între candidați legați sau susținuți de grupuri politice și că alegătorii au fost influențați de argumentele ideologice lansate în spațiul media. Amploarea acestor reacții în media și social media, precum și imaginea ”politizării” alegerilor, au făcut ca unii colegi să se întrebe de ce discuții care priveau chestiuni interne ale Universității au devenit subiecte de interes general și, chiar, scandal mediatic. Voi arăta în cele ce urmează cât de greșite sunt ambele idei.
Caracterul public al dezbaterilor

Universitatea din București este o universitate fanion în peisajul cultural și educațional românesc și de aceea este firesc ca probleme esențiale privind viața ei, inclusiv cele legate de alegerea liderilor, să fie cunoscute și dezbătute la nivelul opiniei publice largi. În plus, dacă privim cu atenție, observăm că Universitatea nu posedă un spațiu virtual dedicat, în care să poată să fie exprimate opiniile membrilor ei sau ale unor persoane din afara ei; sigur CV-urile și proiectele manageriale ale candidaților au fost făcute publice pe siteul universității, diverse informații despre participări la evenimente electorale au fost puse pe Buletinul informativ al UB, iar confruntarea candidaților pentru funcția de rector a fost organizată în Aula universității și a fost transmisă pe Facebook – dar aceasta este ceea ce în termenii relațiilor publice se numește comunicare internă unidirecționată; adevărul este că nu există un forum de dialog pe siteul Universității și nici nu a fost creat un spațiu de chat pe pagina de Facebook. Deci, cei care au avut ceva de spus au fost obligați să facă apel la alte pagini de Facebook sau Instagram, la siteuri dedicate de tip Contributors.ro sau la bloguri personale.

Pe de altă parte, o tradiție care începe în anul 2011 face ca Universitatea din București să fie una din primele universități care finalizează alegerile pentru funcția de rector, mult înaintea altor instituții academice. Să nu uităm că în 2011 ministrul educației de atunci, Daniel Funeriu, a felicitat Universitatea din București pentru eficiența dovedită în aplicarea noii legi a educației și a venit personal pentru a confirma alegerea rectorului de atunci (adică a înlocuit simpla trimitere a unui act oficial de validare a rezultatului alegerilor printr-o consacrare, prin propria prezență, în fața membrilor Senatului Universității din București). În aceste condiții o analiză a etapelor și reacțiilor din timpul campaniei electorale poate să fie interesantă nu numai retrospectiv, ci și din perspectiva campaniilor care vor urma, pentru alegerea rectorilor din cele aproape 50 de universități de stat din România.

Procesul electoral

Bătălia pentru funcția de rector a fost dusă în principal între două cadre didactice care în mandatul anterior ocupaseră deja funcții de conducere: profesorul universitar Marian Preda, fost președinte al Senatului universității, și profesorul universitar Laurențiu Vlad, fost prorector responsabil cu problemele legate administrație, patrimoniu și resurse umane.

Aceștia și-au anunțat în mod formal intenția de a candida încă din lunile mai-iunie ale anului 2019, demarând, în forme variate, campania lor electorală; pe ultima sută de metri, adică doar cu câteva săptămâni înainte de alegeri, un al treilea cadru didactic, lector universitar Florin Achim, care nu avusese nicio funcție de conducere în universitate și nu era cunoscut decât de un grup de colegi de catedră și facultate, s-a aruncat în această bătălie.

Strategiile electorale ale celor doi candidați au fost diferite: profesorul Preda și-a creat o pagină de Facebook dedicată și un film de prezentare a Universității și a opțiunilor sale privind reformarea acesteia; el a solicitat tuturor facultăților și departamentelor să fie primit pentru a discuta cu membrii acestora, a-și prezenta proiectul managerial și a culege doleanțele, opiniile și nemulțumirile acestora. Profesorul Vlad și-a prezentat pe un site dedicat proiectul managerial și a ales soluția targetării electoratului prin mesaje transmise membrilor comunității academice pe e-mail sau pe messenger; din informațiile existente, se pare că a avut întâlniri doar cu unele departamente și facultăți. În plus, așa cum am arătat, Universitatea a organizat două runde de dezbateri față în față, moderate de noul președinte al Senatului, prof univ dr Laurențiu Buglea, și caracterizate de reguli foarte stricte privind desfășurarea interacțiunilor dintre candidați: fiecare a avut un timp limitat, de șapte minute, pentru a-și prezenta proiectul managerial, a avut apoi dreptul la trei întrebări pe care să le adreseze contracandidaților (care trebuiau să răspundă în maxim două minute), apoi a primit, prin tragere la sorți, întrebări formulate în scris de membrii comunității academice și, în final, dreptul la formularea unor concluzii, nu mai mult de două minute; dezbaterea a fost transmisă direct pe Facebook, dar ea a putut să fie consultată și în versiunea asincronică, înregistrată pe Facebook, dar și pe siteul dedicat al Universității.

La primul tur de scrutin (din 4 decembrie 2019) au participat 1027 de votanți, studenți și cadre didactice, iar distribuția voturilor a fost următoarea: profesorul Preda 477 șapte voturi pentru, profesorul Vlad 488 (deci o diferență de 11 voturi), lector Florin Achim, 42 de voturi și 20 de voturi anulate; deoarece cifra minimă de voturi pentru câștigarea alegerilor, conform reglementărilor LEN/2011, Ministerului Educației și prevederilor din Carta UB, era de 514 (adică 50% plus 1 din numărul de voturi exprimate), a fost necesar un al doilea tur de scrutin.

La votul din 11 decembrie 2019, distribuția opțiunilor a fost următoarea: profesorul Preda 637 voturi pentru, iar profesorul Vlad 433, adică o diferență de 204 voturi (să nu uităm 33 au fost anulate), ceea ce a însemnat o participare la vot de 1103 electori, adică mai mult cu 77 față de primul tur.

Așa cum se observă din aceste date, al doilea tur de scrutin a mobilizat mai mulți electori și a dus la schimbarea unor intenții de vot, deoarece profesorul Preda a obținut cu 160 voturi mai mult, iar profesorul Vlad a pierdut 55 de voturi.

Ce s-a întâmplat între turul întâi și turul doi – dincolo de confruntarea față în față cu două zile înainte de vot transmisă și pe Facebook – astfel încât să se producă o asemenea răsturnare? Ideea lansată de unele cadre didactice și preluată de unele media a fost aceea a politizării votului. Altfel spus, corpul didactic și studențesc a votat în turul doi după criterii ideologice și nu academice: o viziune simplistă și jignitoare în ceea ce privește raționalitatea și discernământul comunității academice din Universitatea București.

Reacțiile din mediul academic

În zilele care s-au scurs între turul întâi și turul al doilea au avut loc mai multe reacții publice, unele de critică a performanțelor administrative și a presupuselor afilieri politice și altele de elogiere (nu am discutat aici intervențiile în care autorii simțeau nevoia să filosofeze pe marginea mediului academic, a politizării lui, a nevoii de etică etc, fără referire directă la cei doi concurenți).

Primele reacții au aparținut unor colegi de facultate ai profesorului Vlad, care a fost patru ani decanul Facultății de Științe Politice (FSP) a Universității din București. Astfel, profesorul Florin Țurcanu a pus sub semnul întrebării competențele manageriale ale fostului decan și mai ales dimensiunea morală a prestației sale de leader: referindu-se la candidatura colegului său, el a subliniat faptul că ”asemenea majorității colegilor mei din FSP-UB, o socotesc profund dăunătoare și încărcată de pericole pentru comunitatea noastră academică” (https://www.edupedu.ro/scrisoarea-deschisa-a-unui-profesor-de-la-facultatea-de-stiinte-politice-impotriva-candidaturii-lui-laurentiu-vlad-la-rectoratul-universitatii-din-bucuresti-cum-vom-deveni-o-universitate-de-baragan/). În esență reputatul profesor a subliniat strategia fostului decan de a învrăjbi colegii și/sau departamentele între ele și de a privilegia grupuri favorizate împotriva altor colegi din facultate; în mod interesant, aceleași acuzații au fost rostite în timpul celei de-a doua dezbateri transmise pe Facebook, de către un cadru didactic dintr-o altă facultate, rezumând și exprimând astfel experiențe triste pe care și alte facultăți și alte cadre didactice le-au trăit în timpul în care profesorul Vlad a fost decan sau prorector. Apoi a reacționat un alt cadru didactic reputat al FSP, profesorul Radu Carp (https://www.edupedu.ro/radu-carp-universitatea-din-bucuresti-asediul-birocratico-populist/), care a criticat campania de fake-news lansată împotriva profesorului Marian Preda și populismul propagat de promisiunile altor candidați. O a treia voce din FSP, profesorul Cătălin Avramescu, prin mai multe postări pe Facebook preluate și de mass-media, a atacat afinitățile politice ale profesorului Vlad.

Imediat profesorul Marian Preda a reacționat cu un apel la respectarea demnității personale și la evitarea atacurilor la persoană, indiferent de susținerea sau antipatia față de unul sau altul din candidați.

Fără a păstra o cronologie strictă, voi prezenta pe scurt și alte reacții. În favoarea profesorul Marian Preda au scris personalități reputate din științelor socioumane cum ar fi profesorul Bogdan Murgescu, profesorul Nicu Gavriluța, Profesoara Mihaela Miroiu, profesoara Cosmina Ruginiș sau Gelu Duminică. De asemenea, într-o scrisoare deschisă, Daniel Funeriu, fostul ministru al Educației, a cerut profesorului Marian Preda (și în mod implicit tuturor candidaților la funcția de rector din România), să își asume un decalog al salvării învățământului universitar, pentru a putea beneficia de sprijinul domniei-sale; evident, formula era utopică sau mai precis de două ori utopică, odată pentru că multe din lucrurile care trebuiau asumate și transformate în program de acțiune reformatoare nu țineau de competențele rectorilor, ci mai degrabă de cele ale senatelor și consiliilor facultăților, iar în al doilea rând pentru că niciun candidat nu s-ar putea prezenta recitând decalogul, ca și cum acesta ar fi o garanție a unei binecuvântări sacre asupra celui ales, aducând astfel voturile întregului corp didactic și studențesc. Profesorul Marian Preda a fost atacat printr-o scrisoare-apel publicată fără semnături, auto-atribuită unui ”grup de profesori de toate gradele academice ale UB” în care erau lansate mai multe acuzații, toate gravitând în jurul colaborării sale, în calitate de președinte al Senatului, cu fostul rector al UB, la rândul lui acuzat că a fost informator al Securității sub numele de cod Negulescu: ”Universitatea din Bucureşti trebuie să iasă din faza Mircea Dumitru „Negulescu” în care instituţia pare confundată cu sediul ei istoric: acoperită de graffi, cu oameni şi câini ai străzii pe trepte, într-un continuu proces de degradare” (https://www.qmagazine.ro/intrebari-devastatoare-pentru-marian-preda-scrisoarea-unor-profesori-inainte-de-alegeri/).

În paralel au avut loc reacții de sprijin pentru profesorul Vlad, concretizate mesaje ale colegilor (precum conf univ dr Alexandra Ghica și Medeea Axinciuc) și printr-un articol publicat pe blogurile ziarului Adevărul de Simona Chirciu. (https://adevarul.ro/educatie/universitar/alegerile-rectorat-ub-murdarite-politizate-defaimat-atacat-unul-candidati-1_5decbd745163ec4271cd7984/index.html). În mod interesant, autoarea acestui articol, care ține de la început să arate că nu are doctorat în științe politice de la Universitatea București, ci de la SNSPA, că nu îi cunoaște personal pe cei doi candidați (deci este neutră!) și că iubește copiii și este activistă de la 13 ani, include un amplu pasaj referitor la o plângere adresată de ”cadre didactice” Comisiei de etică a Universității din București: ”La o primă vedere, sesizarea este extrem de argumentată şi la obiect, luând ca referinţă postările de pe site-urile de socializare ale domnului profesor Cătălin Avramescu, manifestări publice care au devenit atacuri repetate la adresa profesorului Laurenţiu Vlad. În sesizare se precizează că dl conf. univ. dr Avramescu urmăreşte defăimarea candidatului Laurenţiu Vlad, al cărui coleg este în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, prin faptul că îl asociază cu diverse figuri din PSD, deşi nu există niciun fundament real pentru aceste acuze, aşadar Avramescu conduce o campanie de defăimare, prin atacuri la persoană, spun semnatarii (…) Citind sesizarea, nu pot decât să observ cât de pertinentă şi echilibrată este. În sesizare se mai afirmă că mesajele publice ale lui Avramescu sunt răutăcioase şi au ca scop defăimarea lui Vlad, precum şi a reputaţiei sale academice. Profesorul Avramescu a afirmat pe 6 decembrie 2019 că profesorul Vlad este un fel de Ecaterina Andronescu şi că dacă acesta va prelua conducerea UB, instituţia va ajunge la mâna PSD.”

În acest paragraf și în următoarele, autoarea reproduce pasaje sau idei din memoriul adresat și depus oficial spre analiză Comisiei de etică: lucrul este ciudat deoarece conform Codului de Etică al Universității București și regulamentului Comisiei de etică, memoriile respective nu sunt publice, nici persoanele care fac obiectul plângerilor, nici chiar rezoluțiile în detaliul lor; ba mai mult atunci când se trimite persoanei acuzate textul memoriului respectiv pentru a da un răspuns, acesta este anonimizat, adică semnăturile sunt ascunse. Oare cum va putea Comisia de etică sa analizeze cu neutralitate și echidistanța un text care a fost deja făcut public și a devenit obiectul unor discuții, interpretări, comentarii din mass-media? Oare cum se va putea spune că nu s-a exercitat niciun fel de presiune asupra Comisiei de etică? Si ce va analiza?, în Codul etic al UB nu apare defăimarea, ca o formă de încălcare a eticii academice!!!!

Reacția presei

Textul de mai sus reia o parte din temele care au circulat în mass media; astfel încă din 6 decembrie, deci imediat după anunțarea rezultatelor din primul tur, ziuanews.ro (https://www.ziuanews.ro/revista-presei/batalie-voiculescu-basescu-la-universitatea-bucure-ti-profesorii-lauren-iu-vlad-i-marian-preda-au-acces-in-turul-ii-la-alegerile-pentru-alegerea-noului-rector-1331209) și striripesurse.ro (https://www.stiripesurse.ro/batalie-voiculescu-basescu-la-universitatea-bucuresti-profesorii-laurentiu-vlad-si-marian-preda-au-acces-in-turul-ii-la-alegerile-pentru-alegerea-noului-rector_1410235.html) titrau: ”Batalie Voiculescu-Băsescu la Universitatea București”, iar g4media.ro (https://www.g4media.ro/laurentiu-vlad-castigatorul-primului-tur-la-alegerile-pentru-functia-de-rector-al-universitatii-din-bucuresti-a-fost-presedintele-institutului-de-studii-conservatoare-al-lui-dan-voiculescu.html) fixa identitatea unui candidat în termenii afilierilor politice: ”Laurențiu Vlad, câștigătorul primului tur la alegerile pentru funcția de rector al Universității din București, a fost președintele Institutului de Studii Conservatoare al lui Dan Voiculescu”.

De-abia după ce aceste prime cadrări ale candidaților vor apărea și vor fi dezvoltate în și de mass media, vor veni și reacțiile la postările lui Cătălin Avramescu, pe contul său de Facebook și contra-reacțiile susținătorilor profesorului Vlad. Articolele din mass media vor relua parțial sau integral mesajele cadrelor didactice, prin titluri care reiau tema confruntării între doi candidați cu afinități politice diferite. Totuși în mass media apar și observații care încep să sesizeze fondul problemei: astfel hotnews.ro din 11 decembrie scrie ”Prin prisma planului său managerial, Marian Preda este văzut drept un reformist. A anunțat că vrea să facă o analiză a proiectelor de la universitate, iar în următoarele trei luni să aducă schimbări în procesul administrativ” (https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-23544268-video-alegeri-emotii-pentru-rezultat-clar-universitatea-din-bucuresti-scorul-strans-intre-omul-lui-voiculescu-omul-lui-basescu-pentru-functia-rector.htm?nomobile).

De fapt, aceste confruntări din social media și ecourile lor din mass media nu sunt ”glonțul magic” care a determinat intenția de vot, ci catalizatorul care a îndemnat membrii universității să analizeze mai atent personalitățile și ofertele lor; și, cel mai important, să vină la vot în turul doi și să își asume un ”risc” – acela al reformei.

Dorința de schimbare înclină balanța

Profesorul Vlad a spus în timpul primei dezbateri că nu câștigă cel mai bun, ci cel mai convingător. Dacă ne uităm pe proiectele manageriale (prof Vlad, 43 pagini, prof Preda, 23 pagini), observăm o diferență de abordare evidentă: proiectul profesorului Vlad este scris în termeni care să nu supere și să nu sperie pe nimeni, cu angajamente generale și fără asperități (Ex: ”Pe lângă reorganizarea (acolo unde cazul) direcțiilor și serviciilor existente, vor fi stabilite clar proceduri și termene de lucru și vor fi revizuite toate fișele de post ale angajaților, pentru a acoperi eficient toate activitățile administrative curente (…) Identificarea tuturor posibilităților de simplificare a procedurilor administrative și adoptarea unor regulamente și proceduri în acest sens. (…) Inițierea unei comunicări / informări administrative funcționale periodice între Rectorat și facultăți …”); proiectul profesorului Preda este precis, tranșant și aplicat (Ex: ”Introducerea principiului GHIȘEULUI UNIC (hârtiile/cererile se predau la un singur ghișeu, la o persoană și se ridică cu rezoluția finală scrisă de la același ghișeu și aceeași persoană, urmând ca administrația, nu solicitanții să le „plimbe” pe la alte ghișee/birouri pentru semnături) (…) prin introducerea principiului „ghișeului unic” se vor elimina timpii de așteptare, iar profesorii sau studenții nu se vor mai plimba de la un ghișeu la altul pentru aceeași solicitare. Oricum, această schimbare va necesita reorganizare și instruirea adecvată a personalului administrativ.”).

Pentru cadre didactice și studenți, problema principală a fost raportul cost-beneficii implicat de o reformare reală a unei universități blazate după două mandate de stagnare, rutină, delăsare; și nu este vorba numai de cadre didactice, ci de presiunile exercitate de un aparat administrativ supra dimensionat, cu o puzderie de șefi de birouri cu salarii uriașe, de care depindeau profesori și studenți deopotrivă, pentru a-și obține drepturile elementare (vezi doar un exemplu: https://cetateanul.net/articol-principal/la-universitatea-bucuresti-directorii-primesc-burse-studentesti/?fbclid=IwAR3v5C_YqLZBvDgEHyHzSyqcrOvyZpcEso1OVSHRZtgDbLaKRS2m8k9FjR4).

Așa încât la primul tur de scrutin, o parte a votat ceea ce li se părea convenabil și o alta (mai mică, dar aproape egală) a ales schimbarea; discuțiile aprinse din spațiul public nu au radicalizat electoratul pe criterii politico-ideologice, ci au atras atenția, prin conținutul mesajelor, asupra ineficienței unei guvernări, în mod paradoxal, elogiată ca model de bune practici. Altfel spus, eu cred că susținătorii profesorului Vlad i-au făcut un enorm deserviciu de imagine, insistând asupra performanțelor sale ca pro-rector, în condițiile în care marea majoritate a cadrelor didactice si a studenților se loviseră exact de deficiențele serviciilor care erau în subordinea sa: resursele umane (fără director de 4 ani și controlate numai de pro-rectorul Vlad) unde se pierd în mod uzual documente de muncă, se greșesc și se întârzie calculele salariale și de plata cu ora, se încurcă încadrările etc), serviciile administrative (fără director de 3 ani și controlate numai de pro-rectorul Vlad) unde blocajele la achiziții sau reparații sunt monedă curentă și unde gestiunea fondurilor facultăților este total netransparentă și patrimoniul, unde caracterul vetust al universității este șocant. Evident profesorul Vlad nu a intenționat să frâneze sau blocheze viața universității – el a fost victima dorinței de a păstra status-quo, de a nu deranja feudele administrative și de a oferi colegilor rezolvarea problemelor curente ca rodul unei intervenții personale, ca un fel de privilegiu acordat doar lor printr-un efort individual al pro-rectorului.

Astfel încât, confruntați cu spectrul reluării și perpetuării unei stări de lucruri greu de suportat, la turul doi au venit electori hotărâți (unii care nu s-au prezentat la primul tur, iar alții și-au schimbat opțiunea), care au considerat că prețul reformei, al schimbării, merită ”plătit” și că un proiect care nu susține status-quo-ul, ci propune acțiuni, chiar radicale, merită să fie susținut. Deci votul a fost decis de raționalitate și nu de emoții politice/politizante. Ceea ce era de așteptat în mediul universitar!

 

Prof univ dr Mihai Coman
Profesor emerit

 

 

Articolul Mihai Coman: Radiografia unor alegeri apare prima dată în Edupedu.

Close