Mai este justificată închiderea școlilor, atât timp cât disponibilitatea vaccinurilor depășește cererea?

Mai este justificată închiderea școlilor, atât timp cât disponibilitatea vaccinurilor depășește cererea?

Închiderea școlilor pe perioada pandemiei a fost justificată (cel puțin parțial) de mai mulți factori pe care autoritățile din întreaga lume nu i-au putut controla. Unul dintre factorii cei mai importanți care au justificat închiderea școlilor ca strategie de diminuare a vitezei răspândirii noului virus a fost inexistența vaccinurilor.

Acum, ne aflăm la un punct de cotitură în care, cel puțin în România, oferta (disponibilitatea vaccinurilor) începe în curând să depășească cererea (interesul pentru vaccinare). Din acest punct nu mai avem nici o scuză să nu redeschidem școlile, indiferent de rata de incidență. Din acest punct, nu un indice de incidență ales arbitrar trebuie să decidă revenirea elevilor în școli, ci disponibilitatea vaccinurilor. Atât timp cât vor exista vaccinuri disponibile și membrii unei comunități refuză să se vaccineze (iar rata de incidență rămâne ridicată și neschimbată chiar după 4 săptămâni de vacanță de primăvară forțată), educația și comportamentul membrilor comunității (nu participarea fizică a elevilor la școală) trebuie văzute ca factori cauzali determinanți ai răspândirii virusului. În acest caz, eforturile autorităților trebuie să se concentreze pe educarea membrilor comunității (nu pe diminuarea oportunităților la o educație de calitate ale copiilor din aceste comunități, prin închiderea școlilor). Acești oameni au nevoie de mai multă (nu de mai puțină) educație, pentru a lupta cu succes împotriva pandemiei. De unde știm asta?

Rata de vaccinare în România începe să devină tot mai disproporționată, în funcție de nivelul de educație al membrilor comunităților (iar acest lucru va avea în curând un impact din ce în ce mai vizibil asupra ratei de incidență). Procentul persoanelor vaccinate din mediul urban (în general) devine mai mare decât procentul persoanelor vaccinate din mediul rural. Dacă ne uităm la indicatorii educației elevilor pe județe (ex. performanțele la bacalaureat și evaluarea națională), județele cu elevi cu performanțe mai bune la aceste evaluări au o rată de vaccinare mai bună decât județele cu performanțe mai slabe. Există și excepții de la această regulă, dar tendința este evidentă (vezi județele Cluj și Mehedinți, aflate la poluri diametral opuse atât la rata vaccinării, cât și la performanțele elevilor la examenele naționale). Toate aceste fenomene au loc în ciuda disponibilităților vaccinurilor (gratuite!). Acest fenomen se poate observa și în alte țări. De exemplu, în SUA rata vaccinării este cea mai scăzută în statele care au un nivel de educație scăzut (ex. Mississippi sau Alabama care au fost tot timpul la coada clasamentului statelor în funcție de nivelul de educație, au sub 30%). În schimb, state cum ar fi Massachussetts sau New Hampshire (unde nivelul de educație a fost întotdeauna superior restului țării) au o rata a vaccinării de peste 70%. În timp ce în Mississippi (ca și în Vrancea sau Mehedinți), un procent mare de doze stau nefolosite, în zone în care nivelul de educație este mai ridicat cum ar fi New Hapshire (ca și în Cluj, București sau Timișoara) oamenii continuă să se vaccineze la o rată promițătoare. Deci aici nu mai vorbim de lipsa oportunităților, ci de faptul că cei mai puțin educați sunt mai vulnerabili la dezinformare și manipulare, și implicit refuză vaccinarea.

În România, ca și în alte țări, mulți dintre cei care tratează cu scepticism, cu frică sau cu indiferență campania de vaccinare au numeroase motive pentru comportamentul lor. De exemplu, unii sceptici creditează mai degrabă opiniile persoanelor care sunt amuzante / populare / sau atractive (ex. artiști, vedete) și mai puțin opiniile persoanelor educate (ex. medici). Pentru aceștia, valoarea unei persoane este dată de criterii superficiale, cum ar fi aspectul exterior (nu de ideile și cunoștințele ei).

Altor sceptici le este dificil să înțeleagă informații cum ar fi metodologia folosită în testarea vaccinurilor înainte de a fi aprobate. Pentru aceștia, este irelevant faptul că Pfizer/BioNTech, de exemplu, au testat eficiența vaccinurilor pe un eșantion de peste 43.000 participanți, împărțiți aleatoriu într-un grup experimental (vaccinați) și unul de control (placebo); faptul că dintre aceștia, 170 au contactat virusul, dar doar 8 dintre ei au fost vaccinați, în timp ce restul de 162 au primit o doză placebo; faptul că peste 20.000 de oameni au fost vaccinați experimental înainte ca vaccinul să fie aprobat pentru publicul larg; sau faptul că studii ulterioare din mai multe țări (ex. Israel, Marea Britanie) au confirmat o rată de eficiență similară (de peste 90%).  

Pentru unii sceptici, lumea e pictată fie în alb, fie în negru. Pentru ei, vaccinurile ori funcționează, ori nu funcționează. Pentru ei, tinerii supraviețuiesc, iar oamenii în vârstă nu supraviețuiesc. De virus fie mori, fie trăiești. Acestor sceptici cu atitudini atât de radicale le este dificil să înțeleagă situația nuanțat.

Unii sceptici nu înțeleg sau refuză să înțeleagă presiunea pe care pandemia o pune pe sistemul medical – pe principiul că „dacă nu văd cu ochii mei, nu e adevărat”. Pentru aceștia, condiții medicale serioase ca anxietatea sau depresia nu există (pentru ca nu se văd la ecograf). Aceștia trebuie să ajungă personal la terapie intensivă pentru a înțelege gravitatea situației.

Unora dintre sceptici, ignoranța le dă o iluzie a grandorii și a invincibilității – cu cât știu mai puțin, cu atât au impresia că știu mai mult (am mai scris despre efectul Dunning-Kruger aici). E doar o gripă! Ce-mi poate face mie un virus microscopic? Doar sunt perfect sănătos!

Alții au dificultăți de înțelegere a unui text sau a unui material video furnizat de sursa principală de informare (ex. să interpreteze date statistice sau să înțeleagă mesajul comunicatelor oficiale) și au nevoie de intermediari / amici / ”influencers” să le explice cum stau lucrurile; aceștia mai degrabă creditează opinia unui prieten („Că-l cunosc, și e un băiat tare deștept!”) decât a unui medic specialist.

Unora le este dificil să discearnă între teorii conspiraționiste (sau opinii care fac apel la emoții și prejudecăți implicite) și informații bazate pe dovezi științifice. Pentru aceștia, dacă o postare care sugerează inutilitatea campaniei de vaccinare este amuzantă, cu siguranță că are o valoare de adevăr mai mare decât datele seci furnizate de autorități.

Unii sunt educați de către algoritmii Facebook-ului care le furnizează informații ce rezonează cu opiniile lor și au impresia că toată lumea gândește ca ei și au acces la aceste informații. Acestora le este dificil să înțeleagă că informațiile pe care le primesc sunt filtrate în funcție de convingerile lor și în loc să aibă un scepticism sănătos (să verifice sursa acestor informații), preferă să aibă un scepticism neconstructiv (să pună la îndoială datele științifice, fără argumente solide și logice). 

Implicarea disproporționată în campania de vaccinare în funcție de nivelul de educație (în ciuda disponibilității vaccinurilor) este susținută și de rezultatele studiilor noastre. Datele ne-au arătat că mai ales nivelul educației părinților (și mai puțin venitul acestora) reprezintă un predictor hotărâtor al abilității elevilor de a înțelege un text citit. Repet: în special educația celor din familie, și mai puțin lipsa oportunităților financiare sau de altă natură materială, are un impact crucial asupra capacității elevilor de a gândi critic și a înțelege mesajele transmise.

Diminuarea interesului pentru vaccinare va duce la prelungirea restricțiilor, iar drumul către revenire la normalitate va fi prelungit inutil prin lipsa implicării în campania de vaccinare a celor care sunt sceptici. Autoritățile din România știu asta și încep să achite factura lipsei de investiție în educație. În acest context, subminarea în continuare a rolului educației prin păstrarea școlilor închise după vacanța de primăvară de o lună pe baza unui indice de incidență ales arbitrar este ultimul lucru de care avem nevoie într-o țară plină de absolvenți ai Facebook University.

Despre autor

Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat prin mecanismul EEA Grants (operator de program UEFISCDI).

___

Photo © Kontakt5956 | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Articolul Mai este justificată închiderea școlilor, atât timp cât disponibilitatea vaccinurilor depășește cererea? apare prima dată în Edupedu.ro.

Close