Lucian Ciolan, prorector al Universității din București: Patru pași pentru descentralizarea și autonomia școlilor, plus de ce nu ar trebui desființate inspectoratele școlare de mâine

Lucian Ciolan, prorector al Universității din București: Patru pași pentru descentralizarea și autonomia școlilor, plus de ce nu ar trebui desființate inspectoratele școlare de mâine

“Atâta vreme cât nu poți să-ți alegi echipele cu care trebuie să faci treabă, nu ai cum să duci niște indicatori de performanță la realizare”, spune Lucian Ciolan, prorector al Universității din București și președinte al Asociației Române de Cercetare în Educație (ARCE). Prezent la conferința “Profesionalizarea și depolitizarea funcției de director școlar” organizată de senatorul USR PLUS Ștefan Pălărie, fostul decan al Facultății de Psihologie și Științele Educației a declarat că autonomia “înseamnă că managementul poate să decidă pe cele mai importante lucruri: oameni și bani”.

Legat de desființarea inspectoratelor școlare, temă principală în capitolul Educație al programului electoral al USR din noiembrie 2020, Ciolan a spus că „e ca atunci când ți se strică o mașină, nu-i dai foc, încerci să o repari, nu renunți la ea”, subliniind faptul că „în mod paradoxal desființarea Inspectoratului s-ar putea să ducă la o hiper-centralizare”.

Lucian Ciolan este profesor de politici educaționale și sociale la Departamentul de Științe ale Educației, a fost 4 ani director de departament și 8 ani decan al Facultății de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei (Universitatea din Bucureşti), iar în prezent este prorector responsabil cu proiecte de dezvoltare, lifelong learning și infrastructură educațională.

Lucian Ciolan, cele mai importante declarații:

“Din punctul de vedere al managementului școlar, pentru a ajunge la descentralizare și autonomia unităților de învățământ e nevoie de 4 pași:

  1. E nevoie de autonomie. Ce înseamnă autonomie? Autonomie înseamnă că managementul poate să decidă pe cele mai importante lucruri: oameni și bani. Deci pe resursele umane și pe resursele materiale. Atâta timp cât tu ești într-o poziție de management și nu numai că nu ai decizie, dar abia dacă poți influența resursele umane și resursele financiare, toată conversația ulterioară despre contracte de management, indicatori de calitate și planuri e o glumă. Atâta vreme cât nu poți să-ți alegi echipele cu care trebuie să faci treabă, nu ai cum să duci niște indicatori de performanță la realizare. E foarte importantă autonomia, Eu cred că oamenilor trebuie să li se dea încredere.
  2. Corelat cu autonomia imediat vine responsabilitatea. Pentru că autonomia vine la pachet cu responsabilitatea. În momentul în care oamenilor le dai autonomie și pot să ia decizii, ei trebuie să aibă niște mecanisme de tipul celor pe care le menționa și Mircea mai devreme [Mircea Miclea – N.Red.], astfel încât să răspundă în fața diferitelor instanțe. Să răspundă în primul rând în fața beneficiarilor serviciului respectiv – organizați sau mai puțin organizați, asociații de părinți, elevi -, Consiliul de Administrație al școlii, autoritate publică locală, de ce nu să răspundă în fața evaluatorilor externi, de tipul agențiilor de calitate care există în toate sistemele de educație? Deci pentru fiecare instanță în parte începând cu elevii și terminând cu agenția națională de calitate trebuie create mecanisme de responsabilitate. Vrei autonomie? Îți dau autonomie, dar iată care sunt responsabilitățile și mecanismele de accountability pentru care trebuie să le pui în funcțiune.
  3. E nevoie de expertiză. Cred că expertiza poate să vină din 3 surse complementare cumva. Cred că e nevoie și de o formare inițială a managerilor, asta neînsemnând că trebuie să se formeze imediat după ce au terminat licența sau chiar printr-un program de licență. Dar cineva, când se hotărăște să intre în management, nu trebuie să plece de la premisa, cum zic chiar unii dintre colegii profesori din universitar și preuniversitar care înlocuiesc conceptul de profesor cu acela de dascăl; adică nu ești profesor pentru că te-ai pregătit să fii profesor, ci ești dascăl, un fel de creație jumătate umană, jumătate divină și tu cumva ai fost menit să faci treaba asta. Eu cred că nu e nimeni menit să fie manager. Ajunge să fie manager depunând efort, printre care și efort de pregătire. Poate că unii au niște înclinații naturale, ne bucurăm, dar într-un corp de 33.000 nu poți să te aștepți că toată lumea are înclinații naturale. Acolo ai nevoie de profesioniști care să învețe carte și care să se pregătească printr-un program de formare inițială. Și aici sunt de acord: o parte a formării le poate fi livrat de mediul academic – nu e bine să fie deloc livrat tot de mediul academic, o parte poate fi susținut prin experiențe de învățare foarte relevante de mediul corporatist care are experiențe de management foarte relevante mai ales pe competențele antreprenoriale, iar o altă parte cred că trebuie susținută prin activități de peer learning. Avem foarte multă expertiză a unor oameni care au făcut lucruri minunate, dar expertiza asta este insularizată. Ea nu circulă în sistem. Dacă avem directori buni, trebuie să-i ajute cineva să împărtășească din expertiza lor. Deci avem formare academică, o parte de formare pe care o pot asigura mediile alternative, mediul corporate și mediul nonprofit, și o parte de peer learning foarte importantă care să se întâmple între ei.
  4. E nevoie de resurse. Orice tip de politică nouă pe care încercăm să o lansăm, dacă o lansăm în ideea că facem același lucru mai bine cu aceleași resurse eu cred că e o idee falimentară. Dacă vrem să le dăm oamenilor autonomie să facă management, autonomia și responsabilitatea pe care le-o dăm trebuie obligatoriu însoțite de resurse. Pentru că descentralizarea de tipul: îți arunc un cartof fierbinte în brațe și vezi tu ce faci cu el, pentru că ai pregătire dar nu îți pun la dispoziție resurse… Când zic resurse nu mă refer la conturi neapărat. Resurse înseamnă și să ai oameni cu care să te consulți, pentru că poate expertiza ta nu e suficientă, dar existența resurselor în profesionalizarea funcției manageriale mi se pare fundamentală.

Apropo de depolitizare: asta e un lucru care pe mine, ca om care lucrează în domeniul educației, mă enervează foarte tare. Am ajuns să politizăm poate mai jos de funcția de director de școală. Dacă el e un om politic, politizează și el până nu știu la ce nivel. Educația nu e treaba cuiva, e treaba tuturor. Și dacă educația e treaba tuturor, ea nu trebuie confiscată de diverși oameni care conjunctural pot să ia decizii. Decizia politică trebuie să rămână și e foarte important să rămână acolo unde îi e locul: acolo unde a fost delegat cineva cu autoritate, prin vot, prin funcție șamd, dar autoritatea fără expertiză nu înseamnă nimic. Înseamnă putere chioară, la fel cum expertiza fără putere nu înseamnă de asemenea nimic.

Ștefan Pălărie: Dacă ar fi să luăm o decizie: descentralizare sau continuarea sistemului actual de inspectorate?

Lucian Ciolan: Descentralizare fără doar și poate. Un sistem care să redistribuie deciziile este absolut necesar. Dacă descentralizare înseamnă desființarea de mâine a inspectoratelor, atunci aș vrea să spun: hai să analizăm mai atent problema. Pentru că în momentul în care desființezi o instituție, tu trebuie să te uiți nu neapărat la faptul dacă își face sau nu treaba. E ca atunci când ți se strică mașina: nu îi dai foc, încerci să o repari. Eu cred că trebuie să ne uităm cu atenție ce funcție îndeplinește la ora asta inspectoratul și în eventualitatea în care ne gândim la înlocuirea sau desființarea inspectoratului, trebuie să vedem cine și dacă e pregătit să preia aceste funcții. În mod paradoxal, desființarea inspectoratului s-ar putea să ducă la o hipercentralizare, pentru că multe funcții o să constatăm că nu sunt capabile să preia nivelurile inferioare. Școala, de exemplu, nu e pregătită să preia anumite funcții ale inspectoratului și atunci Ministerul o să fie foarte bucuros și-o să spună: dați-le încoace la mine! Și un efort de descentralizare aparentă în care noi tăiem partea de mijloc în loc să descentralizăm s-ar putea să centralizăm și mai tare. Trebuie foarte mare atenție aici, pentru că structura și fragmentarea administrativă a României sunt foarte greu de gestionat fără un etaj intermediar. Nu spun că trebuie să fie inspectoratele, dar spun cu convingere că un sistem în care avem o guvernanță centrală a educației formată din Minister și câteva agenții subordonate, iar apoi până la nivelul directorului de școală sau al CA nu mai avem nimic, după opinia mea din punct de vedere al managementului, nu o să funcționeze.

Mircea Miclea: Întâi trebuie să întărești școlile să poată prelua din funcții și abia după aceea poți să te gândești la desființarea sau reorganizarea inspectoratelor. Întâi trebuie să întărești școlile. Dacă nu întărești școlile și desființezi inspectoratele, e o greșeală majoră.”

VIDEO Înregistrarea dezbaterii “Profesionalizarea și depolitizarea funcției de director școlar”:

Articolul Lucian Ciolan, prorector al Universității din București: Patru pași pentru descentralizarea și autonomia școlilor, plus de ce nu ar trebui desființate inspectoratele școlare de mâine apare prima dată în Edupedu.ro.

Close