EXCLUSIV Andreas Schleicher, OECD, despre decizia României privind începerea școlii: Descentralizarea e bună, dacă e întărită capacitatea locală / Plus: Când are loc următoarea evaluare PISA

EXCLUSIV Andreas Schleicher, OECD, despre decizia României privind începerea școlii: Descentralizarea e bună, dacă e întărită capacitatea locală / Plus: Când are loc următoarea evaluare PISA

Descentralizarea aleasă de autoritățile române pentru începutul noului an școlar este strategia potrivită, dar ca să funcționeze e vitală întărirea capacității locale, spune, pentru EduPedu.ro, Andreas Schleicher, șeful Directoratului pentru Educație al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). El apreciază că, în România, criza a adâncit diferențele și inechitățile între mediile privilegiate și cele dezavantajate, dar țara are acum ocazia “să nu se întoarcă la status quo-ul marcat de nedreptăți, când lucrurile revin la normal”. Potrivit lui Andreas Schleicher, OECD speră ca România să facă parte din PISA la următoarea evaluare, programată cu întârziere, în 2022, deoarece aceasta “se va concentra asupra experiențelor elevilor în timpul pandemiei”.
  • Andreas Schleicher este directorul Direcției pentru Educație al OECD și unul dintre cei mai reputați experți în educație din lume, coordonator al evaluărilor internaționale PISA, PIAAC, TALIS. OECD este organizația care a elaborat, la solicitarea președinției, patru documente de politică publică pe teme esențiale pentru reforma învățământului românesc – vezi mai multe aici. Andreas Schleicher s-a remarcat drept unul dintre cei mai echilibrați observatori critici ai educației din România.

El a răspuns prin e-mail întrebărilor transmise de EduPedu.ro.

Despre descentralizare: respect pentru autonomia școlilor și cât mai multă transparență și comunicare cu societatea

Rep: Strategia pentru începutul noului an școlar, în România, se bazează pe trei opțiuni – redeschiderea completă, dacă totul merge bine din punct de vedere epdemiologic; școala hibrid; respectiv predarea online, în cazul unei situații epidemiologice grave. Deciziile vor fi luate la nivel local, după ce autoritățile au optat pentru descentralizare. Din câte cunoașteți sistemul românesc de învățământ, care sunt avantajele și dezavantajele acestei strategii, ale descentralizării?

Andreas Schleicher: Cred că o astfel de strategie de descentralizare este abordarea potrivită, deoarece are cele mai multe șanse să evite închideri pe linie ale școlilor, închideri atât de dăunătoare pentru elevi. Dar pentru aceasta e nevoie de o capacitate locală solidă.

Să ne gândim așa: pe de o parte, este important de stabilit o ghidare clară și consistentă și o comunicare pe măsură pentru deciziile legate de deschiderea școlilor, așa încât să existe coerență și să fie limitată confuzia, atât în sectorul de învățământ, cât și pentru publicul larg.

În același timp, condițiile locale referitoare la expunerea la pandemie sau capacitatea școlilor de a răspunde la aceste condiții variază semnificativ în România. Există și variații între școli, în ceea ce privește: expunerea dintre populația școlară și grupurile de risc precum vârstnicii și cei care suferă de alte boli. cum se deplasează populația școlară până la și de la școală, factori de risc epidemiologici și care țin de comunitate, capacitatea sistemului medical local, densitatea populației sau aderarea ei la măsurile de distanțare socială și igienă.

De aceea, România trebuie să facă tot ce poate pentru a investi în capacitatea locală. Școlile trebuie să se pregătească, să îi implice pozitiv pe părinți și profesori și să crească nivelul de încredere în comunitate, să o asigure că abordează situația așa cum trebuie. Școlile trebuie să se redeschidă când sunt întrunite condițiile necesare și când echipele școlare se simt suficient de capabile și împuternicite să înfrunte situația. Aceasta ar putea însemna ca nu toate școlile să se redeschidă simultan. Respectul pentru autonomia școlilor, în diferite circumstanțe, e important.

Nereușita acestor măsuri – de exemplu, printr-o opțiune a guvernelor pentru abordări foarte prescriptive – ar putea genera confuzie și și sentimente de slăbire care, în final, pot dăuna strategiilor de redeschidere.

Criza a arătat și cât de important să asiguri proprietatea asupra strategiilor de redescidere a școlilor pentru părinți, profesori, conducerea școlilor și comunități. Chiar și cele mai bune reglementări pot da rezultate doar dacă școlile le implementează proactiv. De exemplu, școlile vor fi nevoite să implementeze măsuri eficiente pentru a asigura igiena personală și distanțarea socială, să asigure curățarea și dezinfectarea infrastructurii, mobilei, echipamentelor, să aerisească spațiile de clasă. Unele dintre aceste măsuri ar putea pretinde soluții creative, adoptate mediilor locale – cum ar fi clase în aer liber.

Experiența a dovedit cât de important este să comunici clar și consistent ce este de îndeplinit. Indivizii și grupurile vor accepta mai degrabă schimbările, care nu sunt neapărat în interesul lor personal, atunci ei și societatea în general înțeleg motivele schimbărilor respective și rolul care le revine lor. Aceasta va fi o problemă acolo unde va fi nevoie de închideri suplimentare de școli la nivel local. Pentru a obține înțelegerea necesară, dovezile referitoare la diagnosticul de bază, opțiunile de acțiune și posibilul lor impact, informații privind costurile măsurilor comparativ cu cele ale lipsei de acțiune ar trebui diseminate intens, într-un limbaj accesibil tuturor.

Rezistența la schimbare este cauzată adesea de lipsa unor informații complete despre natura politicilor propuse, despre impactul lor sau despre avantajele și dezavantagele părților interesate, inclusiv ale publicului larg. Opoziția față de schimbare poate să semnalizeze și faptul că publicul nu a fost informat suficient sau pregătit pentru reformă; poate să indice și o lipsă de acceptare socială a măsurilor.

Aceasta arată cât de important este ca dovezile disponibile să fie puse la dispoziția tuturor pentru a-i convinge pe profesori și societatea în ansamblul ei. Implicit, trebuie crescut nivelul de conștientizare a modului cum au fost luate decizii dificile, așa încât să fie îmbunătățită dezbaterea națională și să fie împărtășite dovezile existente referitoare la impactul unei politici sau al alteia. Așa se clădește un consens solid, iar datele arată că multe țări mai au mult până să implice părțile interesate în design-ul și implementarea răspunsului lor la pandemie.

Riscurile cele mai mari pentru România – adâncirea diferențelor între privilegiați și dezavantajați

Rep.: În analiza sa asupra sistemului de învățământ făcută pentru președinția română, OECD a subliniat numeroase probleme sistemice cu care se confruntă elevii, profesorii și școlile din România: inechitatea, inadecvarea curiculară, dezvoltarea profesională a profesorilor, accesul la tehnologie etc. Care dinte toate acele probleme ar fi de așteptat să se adâncească și mai mult, în urma încă unui an școlar afectat de pandemie?

A.S.: Riscurile cele mai mari pe care le văd în privința României țin de adâncirea diferențelor între cei avantajați și mediile dezavantajate. Elevii din medii privilegiate și-au găsit calea în jurul ușilor închise, către oportunități de învățare alternativă, fiind suținuți de părinții lor și dornici de învățare. Cei din medii dezavantajate au rămas pe dinafară când s-au închis școlile lor. Cu fiecare zi în care școlile rămân închise, aceste disparități cresc și mai mult.

Pandemia a expus multe inechități în sistemul de învățământ românesc – de la conexiunile broadband și calculatoarele necesare pentru educația online, la mediile de sprijin necesare pentru ca elevii să se poată concentra asupra învățării, până la eșecul său de a alinia resursele cu nevoile și de a atrage profesori talentați către clasele cu cele mai mari dificultăți.

Dar, în timp ce aceste inechități sunt amplificate în această perioadă de criză, momentul actual oferă și posibilitatea ca România să nu se întoarcă la status quo-ul marcat de nedreptăți, când lucrurile revin la “normal”. Natura răspunsurilor colective și sistemice la situațiile perturbatoare va fi cea care va determina cum sunt afectați elevii și studenții de acele situații.

Rep.: Care dintre aceste probleme, mai presus de toate, credeți că necesită soluții urgente pe măsură ce începe noul an școlar, în circumstanțele pandemiei Covid-19? Cum vedeți aceste soluții?

A.S.: Când este necesară închiderea școlilor pe termen scurt, poți să diminuezi impactul pentru elevi, familii și profesori, în special pentru cei din grupurile cele mai marginalizate, care nu au acces la resurse de învățare digitală sau cărora le lipsesc rezistența și implicarea pentru a învăța pe cont propriu.

Poți să sprijini colaborarea între profesori și dezvoltatori pentru ca aceștia să-și pună reciproc la dispoziție resurse educaționale online și platforme digitale de învățare și să încurajezi companiile de tehnologie să se implice în acest efort. Poți să întărești rapid oportunitățile de învățare digitală pentru profesori și să încurajezi colaborarea între ei. Poți să te folosești de acest impuls pentru a schimba curriculumul și mediile de învățare, pentru nevoile secolului al 21-lea.

Există unele zone în care țara poate acționa rapid, cum ar fi să asigure un acces mai bun la tehnologie pe întreg teritoriul său. Alte răspunsuri, precum îmbunătățirea cunoștințelor și abilităților profesorilor pentru a face față noii situații, vor lua mai mult timp, dar sunt la fel de importante.

Totuși, România a arătat că poate să acționeze rapid. Între 2013-2018, procentul de profesori care folosesc tehnologia frecvent a crescut de peste două ori, ajungând peste media OECD – iar acest lucru s-a petrecut chiar înainte de pandemie.

Rep.: OECD a presat pentru adoptarea tehnologiilor digitale în procesul educațional. Rata de adopție a cunoscut o creștere bruscă în timpul stării de urgență și al școlii online. Dar a dovedit și neajunsuri majore, așa cum a fost introdusă această educație la distanță în multe țări, inclusiv România. După mai bine de jumătate de an de la declanșarea pandemiei, care sunt prioritățile cele mai importante care trebuie avute în vedere, când vine vorba despre adoptarea noilor tehnologii și, după nevoie, despre școala online?

A.S.: Există un paradox important. Tehnologia este cheia pentru mai multă echitate în educație, deoarece poate să facă procesul de învățare mai granular, mai adaptiv, mai interactiv și mai personalizat. Dar diferențele de acces și de capacitate de a pune la dispoziție tehnologia au dus, într-adevăr, la creșterea inegalităților.

Este important ca eforturile existente să continue pentru a clădi infrastructura învățării online și la distanță, să continue dezvoltarea capacității elevilor și a profesorilor de a învăța și de a preda pe această cale. Acest lucru este esențial în primul rând pentru că, până când un vaccin va fi disponibil tuturor, există posibilitatea ca revenirea la școală să fie din nou întreruptă ca rezultat al unor noi focare, cel puțin la nivel local.

Dar, dincolo de pandemia Covid-19, există beneficii evidente pentru studenți, dacă își extind timpul de învățare și oportunitățile de învățare dincolo de zidurile școlii, putând studia cu ajutorul diverselor instrumente ale învățării la distanță.

Planurile de redeschidere a școlilor ar putea avea în vedere modalități hibrid de aplicare a curriculumului pentru toți studenții.

Tehnologia va fi importantă și pentru a oferi oportunități egale pentru inovație în școli. Guvernele pot să contribuie la întărirea autonomiei profesionale și a unei culturi bazate pe colaborare, în care marile idei sunt finisate și împărtășite. Guvernele pot să ajute cu finanțare și fot oferi stimulente pentru a întări profilul lucrurilor care funcționează și cererea pentru acele lucruri. Dar guvernele, singure, nu pot face prea multe. Ele nu pot să inoveze în clasă; pot doar să ajute deschizând sistemele, așa încât să existe un climat favorabil inovației, în care ideile transformatoare să înflorească. Aceasta îneamnă și încurajarea inovației în interiorul sistemului, deschiderea lui către idei creative din exterior. Răspunsurile reprezentanților guvernelor și ai administratorilor sugerează că prea puține din aceste lucruri chiar se întâmplă.

Următoarea rundă PISA – în 2022

Rep.: Va exista o evaluare PISA 2021, în condițiile actuale? A manifestat România vreun interes sau vreo dorință de a participa la următoarea evaluare PISA?

A.S.: Am amânat PISA cu un an, deci va avea loc în 2022, pentru a oferi școlilor mai mult timp să se pregătească. Și sperăm că România va face parte din PISA și pentru că această viitoare evaluare se va concentra asupra experiențelor elevilor în timpul pandemiei.

Rep: Va mai oferi OECD recomandări privind redeschiderea școlilor, așa cum a făcut în prima parte a anului?

A.S.: Da, următoarea rundă de recomandări va fi emisă în septembrie.

Articolul EXCLUSIV Andreas Schleicher, OECD, despre decizia României privind începerea școlii: Descentralizarea e bună, dacă e întărită capacitatea locală / Plus: Când are loc următoarea evaluare PISA apare prima dată în Edupedu.

Close