Evaluarea formativă într-o Românie utopică. Care ar trebui sa fie rolul Evaluărilor Naționale? – cercetătorul Dacian Dolean

Evaluarea formativă într-o Românie utopică. Care ar trebui sa fie rolul Evaluărilor Naționale? – cercetătorul Dacian Dolean

În 2017 a fost publicat un raport al OECD și UNICEF referitor la evaluarea și examinarea în domeniul educației din România (raportul aici). În acest document se identifică foarte limpede o serie de limite ale sistemului de evaluare educațională din România, printre care și faptul că profesorii din România au nevoie de mai mult sprijin pentru evaluarea cu fidelitate a muncii elevilor, cu accent pe evaluarea formativă.

Într-o Romanie utopică, profesorilor li s-ar pune la dispoziție de către autorități instrumente cu ajutorul cărora să evalueze progresul elevilor de cel puțin 3 ori pe an (toamna, iarna și primăvara). Rapoartele acestor evaluări (computerizate) s-ar obține instant iar profesorii, elevii și părinții ar ști în aceeași zi unde se află elevii raportat la alți elevi din țară (ex. Raportat la un eșantion reprezentativ la nivel national de 100 de copii, elevul testat se află printre primii 20), și raportat la anumite criterii de performanță (ex. Elevul testat dovedește că știe să efectueze adunarea numerelor naturale de la 0 la 10000 cu trecere peste ordin).

Pe lângă aceste instrumente de evaluare, profesorii ar mai fi pregătiți să își construiască forme paralele de instrumente de evaluare cu ajutorul cărora să evalueze lunar progresul elevilor către atingerea scopurilor propuse. În felul acesta, elevii care au dificultăți pot fi depistați din timp, iar prevenirea abandonului școlar ar fi reală. Aceste cursuri de formare ar fi făcute de specialiști în evaluare educațională, iar cursurile ar avea sens pentru toți participanții (adică nu s-ar face doar ca să se semneze o fișă de prezență). Mai mult, participarea multor profesori la aceste cursuri ar fi voluntară (știu, acum deja delirez).

Construirea testelor ar trebui facută de o echipă multi-disciplinară care să includă o serie de specialiști în evaluare educațională. Interpretarea rezultatelor ar fi foarte simplă (într-o pagină) și ar fi făcută de către cei care construiesc testele (deoarece sunt specialiști în evaluare educațională). Interpretarea ar fi individualizată și ar putea fi făcută computerizat, deoarece fiecare item testat corespunde unei competențe specifice. Acest feedback l-ar ajuta pe cadrul didactic să identifice punctele slabe ale elevului și să-l ajute acolo unde contează cel mai mult. De asemenea, cadrul didactic ar putea să-l ajute pe părinte să interpreteze această evaluare și să-i ofere sugestii de activități pe care să le facă acasă pentru îmbunătățirea rezultatelor. În felul acesta, iarna nu va lua pe nimeni prin surprindere în luna decembrie.

Această utopie este o realitate în multe țări. Săptămâna trecută am prezentat la a 57-a ediție a conferinței internaționale Learning Disabilities Association of America modalități prin care putem crește fidelitatea instrumentelor de evaluare lunară a progresului citirii elevilor cu dificultăți de învățare. Audiența a fost extrem de profesionistă, întrebările au fost foarte pertinente și sala a fost plină (deși eram în Orlando, afară erau 28 de grade și o piscină tentantă, iar parcurile Disney erau la 10 minute distanță). În România nu aș fi putut avea o experiență similară pentru că noi încă ne aflăm la stadiul în care ne întrebăm de ce avem nevoie de atâta evaluare și probabil nimeni nu ar renunța la piscină pentru o prezentare pe această temă (pentru că la educație oricine se pricepe, nu-i așa?).

Cu toate acestea, sistemul educațional din România nu poate evolua dacă nu se înțelege utilitatea evaluării formative. Înainte de apariția Evaluărilor Naționale la clasele a 2-a, a 4-a și a 6-a, în România primul examen național era în clasa a 8-a, adică mult prea târziu pentru a interveni preventiv. Evaluările Naționale au fost o primă încercare de a construi la nivel național niște instrumente de evaluare formativă (deși, așa cum am spus, aceasta ar trebui sa fie făcută mult mai frecvent). Aceste evaluări ar trebui să fie deosebit de utile, dacă:

  • a. ar fi corelate cu evaluările internaționale (adică dacă nu ar arăta că majoritatea elevilor din România înțeleg foarte bine un text citit la prima vedere – sursa -, în timp ce PISA ne arată că fenomenul de analfabetism funcțional este de peste 40%) și dacă
  • s-ar raporta în timp util pentru ca profesorii să poată beneficia de aceste informații cel târziu la începutul anului școlar (adică nu în luna Februarie, la 9 luni după ce au fost aplicate).

Faptul că o idee bună (implementarea evaluărilor cu scop formativ) este aplicată ineficient, nu trebuie să ne determine să subminăm rolul acestor evaluări și să ne refugiem în retorica ”Înainte era mai bine”. Așa cum un pacient este operat doar după un diagnostic prealabil (iar evoluția postoperatorie îi va fi monitorizată în perioada de recuperare), tot așa elevului trebuie să i se predea doar după ce este evaluat inițial (da, în mod ironic tocmai evaluarea inițială a fost considerată inutilă de comisia de ”tăiat hârtii”) și apoi să-i fie monitorizat progresul pe parcursul școlarizării. Evaluarea reprezintă coloana vertebrală a oricărui sistem de educație. Dacă ea este strâmbă, atunci întregul sistemul de educație va arăta ca un pacient cu scolioză. Soluția nu este să renunțăm la ea, ci să o îndreptăm.

Într-o Românie utopică, aceste lucruri s-ar înțelege suficient de bine.

Despre autor:

Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiența de peste 20 de ani ca profesor de învățamânt primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director a două proiecte de cercetare în domeniul psihologiei educaționale. Cercetările sale în domeniul științelor educației și psihologiei au fost publicate în jurnale științifice cu impact internațional semnificativ precum Learning and InstructionDevelopmental ScienceLanguage Teaching Research, System, European Early Childhood Education Research Journal sau Psychology of Music. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în cadrul conferințelor organizate de American Psychological AssociationAmerican Educational Research AssociationAssociation for Psychological ScienceSociety for Scientific Studies of ReadingUnited Kingdom Literacy Association sau European Association of Research in Learning and Instruction.

 

Articolul Evaluarea formativă într-o Românie utopică. Care ar trebui sa fie rolul Evaluărilor Naționale? – cercetătorul Dacian Dolean apare prima dată în Edupedu.

Close