Educaţia 2030 – obiectivele României în Strategia UNESCO, după ce ţara a ratat ţintele 2020. Descarcă planuri de lecţii pentru grădiniţă, şcoală primară, gimnaziu şi liceu cu exemple de dezvoltare durabilă

Educaţia 2030 – obiectivele României în Strategia UNESCO, după ce ţara a ratat ţintele 2020. Descarcă planuri de lecţii pentru grădiniţă, şcoală primară, gimnaziu şi liceu cu exemple de dezvoltare durabilă

Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia “Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă în cadrul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă” pe 19 decembrie 2019 la New York, în Statele Unite ale Americii. Documentul fusese propus de Grupul celor 77 plus China încă din februarie 2019 şi reprezintă un apel la comunitatea internaţională să-și extindă educația pentru dezvoltare durabilă pentru a realiza Agenda 2030. România a adoptat recent Strategia pentru Dezvoltare Durabilă a României, în care sunt detaliate obiectivele ONU, iar în dreptul Obiectivului nr 4, Educaţie, apar ţinte noi pe care ţara noastră şi le asumă. Asta în condiţiile în care toate ţintele pentru Educaţie şi Cercetare asumate pentru Strategia Europeană Agenda 2020 au fost ratate de ţara noastră, potrivit Eurostat.

Odată cu adoptarea rezoluției pentru Educaţie, comunitatea internațională subliniază rolul mandatat de UNESCO în conducerea și coordonarea Agendei Educației 2030, precum și poziția sa ca agenție principală pentru educația pentru dezvoltare durabilă. Noul cadru intitulat „Educația pentru dezvoltare durabilă: către atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ESD pentru 2030)”, cse bazează pe experiențele programului de acțiune globală în cele cinci domenii prioritare de acțiune ale politicii:

  1. Educație
  2. Formare
  3. Educatori
  4. Tineret
  5. Comunități

Prin rezoluție, Adunarea Generală a ONU reiterează apelul către statele membre să ofere o educație de calitate inclusivă și echitabilă la toate nivelurile și să se asigure că toți oamenii pot avea acces la oportunități de învățare pe tot parcursul vieții, care îi pot ajuta să participe pe deplin în societate și să contribuie la dezvoltarea durabilă.

Pentru prima dată, rezoluția subliniază în mod explicit importanța dezvoltării și punerii în aplicare a programelor educaționale pentru a aborda provocările privind schimbările climatice, reafirmând astfel relevanța Obiectivelor 2030 în prezent. În plus, rezoluția din acest an notează progresele semnificative realizate de Programul de acțiune globală, în special prin rețeaua sa de parteneri cheie prin care 26 de milioane de oameni au participat la cursuri pentru programe de dezvoltare durabilă și au fost formaţi două milioane de educatori în acest domeniu.

CONTEXT: În anul 2015, în cadrul lucrărilor summitului ONU de la New York, a fost adoptată Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. Prin acest document ONU a oferit o agendă universală cu obiective clare și cuantificabile. Agenda 2030 include un set de 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) şi un plan de acţiune pe urmatorii 15 ani, pentru eradicarea sărăciei extreme, combaterea inegalităţilor, a injustiţiei şi protejării planetei până în anul 2030.

Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă în România

Din noiembrie 2018 România are o Strategie de Dezvoltare Durabilă, aprobată prin HG 877. Strategia e bazată pe cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă. În materie de Educaţie există anumite ţinte asumate de România ca realizabile până în anul 2030. Acestea sunt:

  1. Asigurarea faptului că toate fetele și toți băieții absolvă învățământul primar și secundar gratuit, echitabil și calitativ, care să conducă la rezultate relevante și eficiente pe planul învățării
  2. Asigurarea faptului că toate fetele și toti băieții au acces la dezvoltarea timpurie de calitate, îngrijire și educația preșcolară, astfel încât să fie pregătiți pentru învățământul primar.
  3. Asigurarea accesului egal pentru toate femeile și toți bărbații la educație tehnică, vocațională și terțiară, inclusiv universitară, accesibilă și calitativă.
  4. Creșterea substanțială a numărului de tineri și adulți care detin competențe relevante, inclusiv competențe tehnice și vocaționale, care sa faciliteze angajarea, crearea de locuri de muncă decente și antreprenoriatul.
  5. Eliminarea disparităților între sexe în educație și asigurarea accesului egal la toate nivelurile de învățământ și formare profesională a persoanelor vulnerabile, inclusiv a persoanelor cu dizabilități, a populațiilor indigene și a copiilor aflati în situații vulnerabile
  6. Asigurarea faptului ca toți tinerii și o proporție substanțială a adulților, atât bărbați, cât și femei, dispun de competențe elementare, precum alfabetizarea și aritmetica elementară.
  7. Asigurarea faptului că toți elevii dobândesc cunoștințele și competențele necesare pentru promovarea dezvoltării durabile, inclusiv, printre altele, prin educația pentru dezvoltare durabilă și stiluri de viață durabile, drepturile omului, egalitatea de gen, promovarea unei culturi a păcii și non-violenței, cetățenia globală și aprecierea diversității culturale și a contribuției culturii la dezvoltarea durabilă

Atingerea acestor ţinte ar însemna, din partea României, “garantarea unei educaţii de calitate şi promovarea oportunităţilor de învăţare de-a lungul vieţii pentru toţi” – asta prevede Strategia citată.

Preambulul acestui document arată că “accesul la educaţia de calitate este esenţial pentru funcţionarea adecvată a unei societăţi durabile. În general, educaţia este considerată, în mod greșit, doar un proces care precede intrarea pe piaţa forţei de muncă. Educaţia ar trebui să fie tratată ca un proces care se derulează pe tot parcursul vieţii, indiferent de vârstă. În acest scop, pot fi încurajate inovaţia şi meritocraţia, respectiv conduita şi emanciparea”.

Ce putem face pentru atingerea obiectivelor

Documentul prevede şi soluţia: “ca să ne apropiem de acest scop, trebuie redus abandonul şcolar şi este necesară îmbunătăţirea sistemului educațional, indiferent de locaţia geografică şi de domeniu, respectiv provenienţă. Dezvoltarea durabilă înseamnă, în esență, asigurarea unor condiţii bune pe această planetă pentru generaţiile viitoare. Aşadar, din perspectiva Agendei 2030, educația este o temă fundamentală”.

Ministerul Educaţiei are o secţiune dedicată acestui subiect pe site-ul oficial, edu.ro. Acolo profesorii, educatorii şi învăţătorii pot găsi chiar modele şi exemple de lecţii făcute în jurul ideilor de dezvoltare durabilă ale UNESCO. Puteţi descărca aceste materiale informative de aici:

Alte resurse educaţionale pentru profesorii şi educatorii interesaţi de aceste subiecte şi de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă pot fi găsite pe site-ul ONU (majoritatea sunt în limbi de circulaţie internaţională). Printre instrumentele oferite sunt şi numeroase reviste cu benzi desenate, precum şi  un GHID pentru profesorii carte vor să le folosească.
În mod paradoxal, noua Strategie constată România nu a reuşit să îşi atingă propriile ţinte asumate în vechea Strategie, cea pentru atingerea obiectivelor Europa 2020:
  • Conform testului PISA 2018, în România 44% dintre elevii de 15 ani nu au reuşit să aibă nivelul minim de competenţe la Citire, Matematică și Științe, după ce la PISA 2015 proporția era 38,7%, aproape dublu față de media UE de 19,7%. Printre cauzele identificate de OECD au fost: infrastructura necorespunzătoare, abandonul școlar, lipsa conștientizării importanței formării continue, subfinanțarea.
  •  În mediul rural 38% dintre școli au toaletă exterioară, peste 25% nu au încălzire centrală,
    20% nu au autorizație sanitară de funcționare, 17% nu dispun de sursă autorizată de alimentare cu apă și doar 60% dintre școli au bibliotecă proprie. Accesul persoanelor cu dizabilități sau cerințe educaționale speciale la învățământul de masă este redus și necesită o îmbunătățire.
  • Părăsirea timpurie a școlii în procent de 18,1% în anul 2017, față de 20% în 2006, este încă peste media UE de 10,6% în anul 2017. Rata de părăsire timpurie a școlii în funcție de mediul de rezidență arată un decalaj de 17 puncte procentuale între rural, de 26,3% și urban de 9,3%. Diferența se poate observa și între orașele mici și mari, unde rata de abandon este în creștere, de la 14,4% în 2012 la 17,5% în 2017.
  • Datele Eurostat arată că România are cel mai mic procent alocat în bugetul național pentru educație, de aproape două ori mai mic decât media europeană. În 2014, România a alocat doar 2,75% din PIB pentru acest sector. În 2016, România a înregistrat o creștere a alocării, ajungând la 3,7% din PIB pentru educație, față de media europeană de 4,7%.
România și-a asumat în faţa Uniunii Europene, la nivel național, următoarele ținte pentru anul 2020:
  1. rata de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 ani – 70%;
  2. nivelul investițiilor în cercetare și dezvoltare – 2% din PIB (1% surse publice și 1% surse private);
  3. atingerea obiectivului „20/20/20″ în domeniul schimbărilor climatice și al energiei ­– 20/24/19;
  4. rata părăsirii timpurii a școlii – 11,3%
  5. ponderea populației cu studii superioare și vârsta între 30 și 34 de ani – 26,7%;
  6. reducerea cu 580 de mii a numărului de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială.
După aproape 10 ani de reformă și ‘contrareformă’, capitolul Educație și Cercetare are următoarele rezultate:

Investiţii în cercetare-dezvoltare: ţinta naţională 2020 – 2% din PIB (1% PIB – sector public şi 1% PIB – sector privat); situația actuală 2017  – 0,5% din PIB

Rata părăsirii timpurii a școlii: ținta națională 2020 – 11,3%; evoluție recentă – 19,1% (2015), 18,5% (2016), 18,1% (2017), 16,4% (2018 – date Eurostat)

Ponderea populației cu vârsta de 30-34 ani cu nivel de educație terțiară: ținta națională 2020 – 26,7%; evoluție recentă – 25,6% (2015, nivel păstrat și în 2016), 26,3% (în 2017) și 24,6% (2018). O scădere majoră, potrivit Eurostat, chiar când ne apropiasem de țintă.

Starea actuală a sistemului de Educaţie

Sistemul de învățământ este subfinanțat, iar capacitățile administrative necesare pentru modernizarea acestuia trebuie să fie consolidate, arată raportul Semestrul European 2019, cel care monitorizează îndeplinirea obiectivelor asumate în strategia Europa 2020. „Dobândirea de competențe de bază și digitale este împiedicată de probleme semnificative. Investițiile pentru educație sunt printre cele mai scăzute din UE (3,7 % din PIB față de 4,7 %). Acest decalaj este deosebit de relevant la nivelurile învățământului preșcolar și primar, care sunt esențiale pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii, asigurarea egalității de șanse și evitarea inegalităților mai târziu în viață. Măsurile legislative recente (OUG 114/2018) amână până în 2022 punerea în aplicare a cerinței legale de a aloca anual echivalentul a 6 % din PIB pentru educație. Acest prag nu a fost atins niciodată.

Se înregistrează întârzieri în ceea ce privește modernizarea rețelei de școli și optimizarea în vederea abordării tendințelor demografice. Numărul copiilor din învățământul preuniversitar a scăzut cu 14 % între 2007 și 2017 (în acest procent nu sunt incluși copiii din creșe). Potrivit unei analize recente, 10 % dintre școli sunt supraaglomerate, în timp ce 58 % au capacități excedentare. 38 % dintre școlile din mediul rural au toalete exterioare, fără apă curentă și canalizare, față de 7 % în mediul urban. Frecvent, școlile duc lipsă de laboratoare și biblioteci, iar autobuzele școlare nu sunt suficiente. Întreținerea și renovarea periodice sunt rămase în urmă din cauza lipsei de finanțare din partea autorităților locale. 58,5 % dintre grădinițe au capacități excedentare.

Dobândirea de competențe cognitive este împiedicată de participarea redusă la structuri de educație și îngrijire timpurie de calitate. Rata de participare a copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta de începere a învățământului primar obligatoriu este mai mică decât media UE (88 % față de 95 % în 2016). Participarea la structurile de educație preșcolară este deosebit de scăzută în zonele rurale și în rândul romilor. Numai 15,7% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 ani sunt înscriși la creșă (față de media UE: 34 %), inclusiv din cauza lipsei de creșe. Ministerul Educației elaborează în prezent standarde de costuri și de calitate, programele de învățământ necesare, precum și cursurile de formare a personalului specializat. Se desfășoară și activități finanțate de UE, dar acestea se confruntă cu întârzieri.

Rata de părăsire timpurie a școlii rămâne foarte ridicată, ceea ce împiedică dobândirea unor competențe înalte. Rata persoanelor care au părăsit timpuriu sistemul de învățământ și de formare profesională a fost de 18,1 % în 2017, cu aproape 8 puncte procentuale peste media UE. Acest indicator este deosebit de ridicat în zonele rurale (27,1 %) și în rândul populației rome (77 %). Nu există încă o abordare integrată pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii, ci se întreprind doar eforturi sporadice de îmbunătățire a calității învățământului în școlile cu rate ridicate ale abandonului școlar. În 2018 a început un proiect care vizează instituirea unui sistem de avertizare timpurie pentru identificarea elevilor expuși riscului de abandon școlar. Accesul la programele de tip „a doua șansă” este insuficient, iar modul în care sunt concepute acestea nu este adaptat la nevoile cursanților adulți. Furnizarea de servicii de orientare profesională este limitată.

Capacitatea cadrelor didactice de a aplica o abordare centrată pe elevi nu este dezvoltată suficientFormarea inițială a cadrelor didactice nu se axează suficient pe problemele care pot apărea în clasă, printre care se numără și sprijinirea copiilor cu dificultăți de învățare sau a copiilor expuși riscului de abandon școlar. Fondul social european cofinanțează recalificarea profesorilor pentru a susține noua programă de învățământ bazată pe competențe. Cu toate acestea, aplicarea unei abordări centrate pe elevi în învățământ nu este generalizată.

Cadrele didactice din zonele rurale sunt mult mai susceptibile să nu aibă calificările necesare. În plus, modelul de finanțare a școlilor și gradațiile de merit pentru profesori nu sunt orientate suficient către îmbunătățirea rezultatelor școlilor și elevilor defavorizați. Sistemul de învățământ nu reușește să compenseze dezavantajele socioeconomice, ci perpetuează inegalitățile de venituri, care sunt deja semnificative. Statutul socio-economic al părinților influențează în mare măsură rezultatele școlare (PISA, 2016).

Tranziția către învățământul liceal este deosebit de dificilă pentru elevii din grupuri vulnerabile și pentru cei care locuiesc în zone rurale, în principal din cauza costurilor financiare ale studiilor în zonele urbane în care se află cele mai multe licee și școli profesionale. Incluziunea romilor în educație este o provocare semnificativă, inclusiv din cauza calității slabe a învățământului în școlile în care majoritatea elevilor sunt romi.”, arată raportul citat.

FOTO: captura CHAKRA THE INVINCIBLE

Articolul Educaţia 2030 – obiectivele României în Strategia UNESCO, după ce ţara a ratat ţintele 2020. Descarcă planuri de lecţii pentru grădiniţă, şcoală primară, gimnaziu şi liceu cu exemple de dezvoltare durabilă apare prima dată în Edupedu.

Close