Cartea de (pe) 10: “De veghe în lanul de secară”, recenzia unui elev de clasa a XI-a – Ștefan Lefter

Cartea de (pe) 10: “De veghe în lanul de secară”, recenzia unui elev de clasa a XI-a – Ștefan Lefter

Continuăm noua serie dedicată pasionaților de carte, literă și lectură: Cartea de (pe) 10. În fiecare lună, pe data de 10, Ștefan Lefter prezintă cartea lunii, într-o scurtă recenzie care va acoperi esența propunerii. Vă invităm să citiți recomandarea începutului de toamnă – “De veghe în lanul de secară”, volum scris de J. D. Salinger.

Publicată în anul 1951, “De veghe în lanul de secară” a fost și este o carte controversată (eu nu cred că ar avea de ce și nici nu îmi bat capul pentru că mă aflu printre cei care o agrează- veți vedea mai jos ce și cum) – autorul a avut câteva probleme la publicare: comportamentul personajului principal era prematur, iar limbajul lui Salinger prea colorat.

Succesul mare dobândit de-a lungul ultimelor decade se datorează faptului că “De veghe în lanul de secară” ilustrează măcinări care ne privesc doar atunci când înaintăm în vârstă, atunci când ne maturizăm. Încât trece (de la… la…) și i se conferă un aer modernist prin temele și metodele de povestire tradiționale, putem spune că depășește cu mult timpul în care a fost scrisă.

Exmatriculat din a patra școală, Holden Caulfield, protagonistul cărții noastre este un băiat leneș, cu lehamite față de viață. Profanitățile întâlnite în text exprimă cel mai bine starea sa psihică frustrată și, de la modul de viață al părinților săi, profesorii lui falși și până la colegul de cameră care flirtează bolnăvicios cu fete, nimeni nu e scutit în a da de ea. Sătul de „șmecheriile” maturității, Holden se îndreaptă spre New York în semn de revoltă (personală, exterioară…? 😊)

Cartea ne spune despre întâlnirile lui cu femei cochete de vârstă mijlocie, femei din bordeluri, călugărițe, șoferi impredictibili de taxi, alcool și droguri. Călătoria lui Holden de autodescoperire devine o viață lipsită de cumpăt și înțelepciune, dar Phoebe, sora lui, îi este nădejde în drumul drept al recuperării. Holden ne povestește toate acestea ca un flashback. Perspectivele subiective, știm, nu sunt mereu creditabile, ba chiar deloc. Dar faptele, gândurile, ne fac să credem că Holden e un suflet bătrân, într-un corp de adolescent. O perspectivă pe care eu o adopt; e un ciclu subiectiv de relatare care se complace și întărește propria idee.

Dilema adolescentină despre cum funcționează viața, sentimente de înstrăinare și lupta împotriva lumii artificiale, ipocrite, din jurul lui, totul este descris meticulos în „De veghe în lanul de secară”, de J. D. Salinger. Limbajul direct, poate ofensiv, adaugă mai mult puternicelor emoții ale protagonistului.

Cele mai multe cărți sunt scrise ca să fie plăcute, enjoyable. Simt că povestea a fost scrisă ca să fie mai mult provocatoare (de gânduri, de psihologie, de instinct) decât să fie citită din plăcere. Scopul ei de bază este să pună lumea într-o altă perspectivă pentru cititor, sau să sprijine opinia acestuia, dacă e similară celei a lui Holden. 😊 Oricine trece sau a trecut prin faze de detașare, alienare, va rezona cu această carte ușor. Oricine se găsește mulțumit de lumea în care trăim, nu va potența cartea dacă nu e deschis opiniilor mai puțin plăcute, ale persoanelor care văd lumea dintr-un punct de vedere nu atât de admirabil. E cea mai bună explicație pe care o pot oferi, în sensul în care unora le place și altora nu.

Controversa cărții acesteia, zic eu, s-ar rezolva prin înțelegerea mesajului. Iară mesajul ei (sau cel puțin cel pe care îl nuanțez eu) este că cinismul conservă mai mult adevăr decât optimismul. Ei bine, ideea aceasta de pornire și cheful vostru de citit vă va ajuta cu siguranță să continuați analiza singuri. Cum vi s-a părut vouă?

Citește și:

Articolul Cartea de (pe) 10: “De veghe în lanul de secară”, recenzia unui elev de clasa a XI-a – Ștefan Lefter apare prima dată în Edupedu.

Close